Uneori suntem într-un spațiu și ne gândim că este frumos. Senzația de „frumos” legată de un spațiu nu este dată doar de ceea ce vedem, ci de ceea ce toate simțurile noastre transmit. Spațiile, dincolo de a fi estetic plăcute, trebuie să fie prietenoase cu noi prin sunete, mirosuri, texturi, proporții. Iar ceea ce mintea noastră recunoaște ca fiind prietenos, cred că este, de multe ori, familiar și natural.
Desigur, legătura aceasta dintre frumos și natural ține de o percepție subiectivă. Dar nu este una rară sau neobișnuită, mai ales în design interior. Am regăsit o idee foarte asemănătoare la Sarah Andrews, în „The Poetry of Spaces”: „We share 35 per cent of our DNA with a daffodil, 50 per cent with a tree. (…) The more closely related to the materials around us we are (…), the more pleasure they bring us”. (…) Materials that come straight from nature, such as silk, cotton, wool, stone, wood, linen, make us feel comfortable, happy – home”.
Materialele naturale, așa cum spune Sarah Andrews, ne oferă plăcere și un sentiment de acasă. Este ceva ce am testat la AlmaCalma. Nu mai stătuserăm înainte într-o casă în care, de la construcția propriu-zisă din cărămidă, lemn, țiglă, piatră până la obiectele de bumbac, in, lână, totul să fie natural – din pământ, de la plante, de la animale. Iar pe lângă casă, să avem nenumărate specii de plante, căprioare care vin dimineața, seri cu vulpi și arici. În plus, un aer rece și curat care coboară noaptea din pădure, rostogolindu-se parcă de pe deal până în curte și intrând pe ferestre. Mirosul de ploaie, iarbă, pădure, sunetul vântului sau al păsărilor, verdele dealurilor domoale – pe toate le simți și în casă, iar casa este cumva parte din toate.
Cum ne simțim noi înconjurați, în sfârșit, doar de materiale naturale? Suntem chiar acasă, iar sufletele noastre sunt mai liniștite decât oriunde în altă parte. Și avem o senzație de frumos, care este ca o vindecare după perioadele în care ne rupem de natural și de natură.
Fotografii: Cromatica Photography
