O DECIZIE CURAJOASĂ
Nu am căutat o proprietate, nu am vrut o pensiune. Ne-am îndrăgostit de un sat în care am ajuns întâmplător, iar în sat era o casă care de câțiva ani aștepta, tăcută, să fie din nou locuită, luminată, iubită. Am simțit — sau am vrut să credem — că ne aștepta pe noi. Am luat o decizie curajoasă și am intrat într-o aventură mai mare decât ne-am fi imaginat.
PRIMA DATĂ ÎN ALMA VII
Am simțit liniște
Ani de zile am lucrat și am umblat prin lume. Evenimente, orașe, proiecte, oameni, fotografii, deadline-uri. Interesant, frumos, greu. Când am ajuns prima dată în Alma Vii, în 2018, cu viețile noastre pline, am descoperit că acolo era ceva ce ne lipsea de mult timp. Am simțit liniște. O liniște ca o pâine caldă pe care o frângi în suflet. Și o risipă copleșitoare de frumusețe.
de la început
am ales să restaurăm
Casa avea o culoare incertă, pereți scorojiți, un acoperiș nepotrivit și o curte plină de buruieni uriașe. Dar, din fericire, am reușit să vedem dincolo de toate acestea, iar ce am văzut ne-a fermecat. Am ales de la început să nu o modernizăm, ci să o restaurăm: să păstrăm cât mai mult, să reparăm, să folosim tehnici și materiale tradiționale, să tratăm casa cu respectul cuvenit unui monument, chiar dacă ea nu are un astfel de statut. Să redăm grădinii, încet-încet, frumusețea pierdută. Și să facem eforturi mult mai mari decât anticipaserăm.
ALMACALMA
un acasă al nostru și al altora
De ce? Pentru că o iubim. Pentru că este în mijlocul unui sat minunat, chiar vizavi de biserica fortificată. Pentru că nu am văzut-o niciodată ca pe o pensiune, ci ca pe un acasă al nostru și al altora care, la fel ca noi, au nevoie de energia bună a locului. Bucuria de a împărtăși AlmaCalma cu oameni ale căror drumuri ajung, aparent întâmplător, aici, s-ar putea să fie o parte importantă din sensul acestei povești pe care continuăm să o trăim.
Cu drag,
Irina, Robert și Andrei
